În conformitate cu dispozițiile art. 86 din OUG nr. 111/2011, ANCOM poate determina costul net al furnizării serviciului universal prin următoarele metode:
- verificarea calculului costului net pe care îl presupune îndeplinirea obligațiilor de furnizare a serviciilor din sfera serviciului universal, luând în considerare toate beneficiile comerciale ce pot fi realizate de către furnizorul de serviciu universal;
- utilizarea costului net rezultat în urma aplicării procedurii de desemnare a furnizorului de serviciu universal.
Conform prevederilor art. 87 din același act normativ, costul net al obligațiilor privind serviciul universal se calculează ca diferență dintre costul net suportat de un furnizor de serviciu universal ca urmare a obligațiilor privind serviciul universal și costul net al aceluiași furnizor, în cazul în care și-ar desfășura activitatea fără a avea obligațiile privind serviciul universal.
La calcularea costului net trebuie luate în considerare toate elementele relevante, precum beneficiile furnizorului de serviciu universal, inclusiv beneficiile intangibile, gradul de dezvoltare a rețelelor la nivel național și principiul eficienței costurilor.
Informațiile contabile și orice alte informații utilizate pentru acest calcul se verifică de către ANCOM sau de către un auditor independent, auditul fiind aprobat de ANCOM. Rezultatele calculării costului și concluziile auditului vor fi puse la dispoziția publicului de către ANCOM.
Ulterior, în cazul în care ANCOM decide că din furnizarea serviciului universal rezultă un cost net care constituie o sarcină injustă pentru furnizorii de serviciu universal, prin hotărâre a Guvernului se va stabili un mecanism de compensare a acestui cost net. Sumele necesare compensării vor fi acoperite din bugetul de venituri și cheltuieli al ANCOM, în limita disponibilităților înregistrate de Autoritate, reprezentând excedent din anii anteriori din fondul de serviciu universal și/sau din fonduri europene, dacă o astfel de sursă de finanțare este disponibilă și fezabilă. În situația în care necesarul de compensare a costului net total nu va putea fi acoperit din aceste surse de finanțare, diferența va fi compensată prin utilizarea următoarelor modalități de finanțare, în mod individual sau cumulativ:
- prin partajarea costului net al obligațiilor de serviciu universal între furnizorii de rețele și servicii de comunicații electronice, cu respectarea cadrului legal național și european din domeniul ajutorului de stat;
- de la bugetul de venituri și cheltuieli al ANCOM, în limita creditelor bugetare aprobate cu această destinație de Parlament și fără a putea depăși disponibilitățile înregistrate de ANCOM, reprezentând excedent din anii anteriori din venituri proprii;
- de la bugetul de stat, prin bugetul ministerului de resort, în limita creditelor bugetare aprobate cu această destinație prin legea bugetară anuală, cu respectarea cadrului legal național și european din domeniul ajutorului de stat.
În acest sens, în termen de 160 de zile de la primirea unei cereri, corecte și complete, din partea furnizorului de serviciu universal, având ca obiect compensarea costului net, care va include și calculul costului net efectuat de solicitant, autoritatea de reglementare comunică ministerului de resort decizia privind cuantumul costului net determinat, acesta având obligația de a iniția proiectul de hotărâre a Guvernului pentru stabilirea mecanismului de compensare.